Cum altfel să pretreci o seară de primăvară în carantină dacă nu cu o sticlă de vin din Republica Moldova care să-ți amintească de experiența minunată avută în țara de peste Prut.
Distanța între București și Chișinău este de 430 km, dar noi am preferat să dormim la Iași și să trecem dis de dimineață granița în Republica Moldova, pe la vama Albița unde controlul pașapoartelor și cel de securitate este destul de strict. Am așteptat aproximativ 15 min în condițiile în care nu era nici o mașină înaintea noastră, dar am avut totuși parte de 4 opriri și verificări (Pașapoarte Ro – Vama Ro – Pașapoarte MD – Vama MD), bonus verificare carte verde și intrebarea clasica „Unde călătoriți și cu ce scop”?
Trebuie să recunoaștem că Bob avea niște prejudecăți despre Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât fiind prima excursie la Chișinău, singurele obiective așteptate de pe listă erau cramele și fabrica de bomboane Bucuria.
Începem cu orașul pentru ca ne-a surprins într-un mod foarte placut. Oamenii sunt foarte amabili, parcările gratuite în centrul orasului iar obiectivele turistice bine semnalizate. Am vizitat Catedrala Episcopala Sf Teodor Tiron, Catedrala Ortodoxă Nașterea Domnului, Arcul de Triumf, Teatrul National Mihai Eminescu, Parlamentul Republicii Moldova, Sediul Administației Prezidențiale și desigur, Monumentul lui Ștefan Cel Mare și Sfânt. Nu cred că trebuie subliniat faptul că toate aceste obiective se află pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt iar pe toate bancnotele apare chipul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Tragem o singură concluzie, fără aluzii istorice, pare să fi fost un personaj extrem de important.
Până acum a fost partea despre care nu știam nimic și care ne-a impresionat, iar de-acum urmează partea despre care știam (puțin) dar care ne-a lăsat gură-cască: CRAMELE. Am făcut mult research înainte dar nu am reusit să ne decidem dacă să vizitam Cricova sau Mileștii Mici așa că am mers la ambele. Sunt foarte frumoase și diferite. Dacă ar fi să mergem din nou, cu siguranță nu am rata nici una din cele doua.
Sfaturi organizatorice: trebuie obligatoriu să aveți rezervarea turului de-acasă. Se poate verifica pe site-ul cramelor ce opțiuni au și ce include fiecare varianta propusă www.cricova.md / www.milestii-mici.md (la Cricova l-am ales pe cel de dimineață „Matinal ora 9” care deși era aprent fără degustare, am fost întâmpinați cu un pahar de vin spumant rose că să începem ziua frumos de diminieață; iar la Mileștii Mici pe cel de dupa-amiază cu masa de prâz inclusă Meniul Moldova și degustare 5 tipuri de vin – mmm un deliciu). Rezervarea am făcut-o online pentru ambele crame, iar plata cu cardul la intrare. Deși sunt companii de stat ambele, sunt extrem de digitalizate; prețurile cele mai bune la vinuri sunt cele de la magazinele aflate în incinta cramelor.
Veți afla foarte multe lucruri interesante despre arta și știința vinului în timpul acestor tururi ghidate, iar organizarea este una de excepție.
Cricova a fost fondat în anul 1952, reprezintă un complex subteran unic, alcătuit din labirinturi imense unde se pare că vinurile au cele mai bune condiții de păstrare. Combinatul Cricova este cunoscut în lume pentru vinurile spumante pe care le produce și colecțiile prețioase depozitate în beciuri. Accesul se face cu un trenuleț pe roți, fără uși și fără geamuri care te plimbă timp de câteva ore printre butoaiele cu vin.
Combinatul de vinuri de calitate Mileștii Mici a fost înregistrat în Cartea Recordurilor ca având cea mai mare colecție de vinuri din lume. Aici se păstrează vinuri cu o vechime de zeci de ani. Circa 2 mln de butelii de vin se păstrează în colecție la o temperatura constantă de 12-14 grade și umiditate de 85-95%. Ce e interesant și specific la Mileștii Mici e că accesul se face cu mașina proprie. Se organizează grupuri de 2-3 mașini iar noi am avut privilegiul de a avea ghidul chiar cu noi în mașină și am avut astfel ocazia să aflăm mai multe informații prețioase de la un expert în domeniu.
După o zi atât de spectaculoasă cu doua vizite la crame, bonusul nu poate fi mai prejos. Recomandăm chiar cu titlu de obligativitate o vizită scurtă (pentru alimentare) la fabrica de bomboane Bucuria, raiul oricarui iubitor de dulciuri, fie el copil sau adult.
PS: „Chișinăul de seară” e demențial și la gust și la privit iar prețurile dulciurilor și al vinurilor sunt cam la jumătate față de cele practicate în România. Benzina nu e atât de ieftină pe cum se zvonește la noi iar la întoarcere se verifică la vama în special cantitatea de alcool și țigări transportată.
PPS: Am uitat să menționez despre discrepanța mare între clasele sociale (Lada vs X6; sărăcie vs blănuri de nurcă) dar și realitatea evidentă a enonomiei, lipsa fondurilor europene, mă simțeam aproximativ ca în Romania înaintea aderării la UE. Femeile însă sunt extrem de frumoase și aranjate, indiferent de posibilitățile financiare.
